PSALMUL 101

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajunga!

2. Să nu întorci față Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleaca spre mine urechea Ta!

3. în orice zi Te voi chema, degraba auzi-mă!

4. Că s-au stins că fumul zilele mele și oasele mele că uscaciunea s-au făcut.

5. Ranita este inimă mea și s-a uscat că iarba; că am uitat să-mi mananc pâinea mea.

6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.

7. Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am că bufnita din daramaturi.

8. Privegheat-am și am ajuns că o pasăre singuratica pe acoperis.

9. Toată ziua m-au ocarăt vrăjmașii mei și cei ce mă laudau, împotriva mea se jurau.

10. Că cenusa am mancat, în loc de pâine, și bautura mea cu plangere am amestecat-o,

11. Din pricină urgiei Tale și a mâniei Tale; că ridicandu-mă eu, m-ai surpat.

12. Zilele mele că umbra s-au plecat și eu că iarba m-am uscat.

13. Iar Tu, Doamne, în veac ramai și pomenirea Ta din neam în neam.

14. Sculandu-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea.

15. Că au iubit robii Tai pietrele lui și de tarana lui le va fi mila.

16. și se vor teme neamurile de numele Domnului și toți împărații pământului de slavă Ta.

17. Că va zidi Domnul Sionul și se va arata întru slavă Să.

18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți și n-a dispretuit cererea lor.

19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vina și poporul ce se zideste va laudă pe Domnul;

20. Că a privit din înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,

21. Că să auda suspinul celor ferecati, să dezlege pe fiii celor omorati,

22. Să vesteasca în Sion numele Domnului și laudă Lui în Ierusalim,

23. Când se vor aduna popoarele împreună și împărățiile că să slujeasca Domnului.

24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteste-mi putinatatea zilelor mele.

25. Nu mă lua la jumatatea zilelor mele, că anii Tai, Doamne, sunt din neam în neam.

26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.

27. Acelea vor pieri, iar Tu vei ramane și toți că o haina se vor învechi și că un vesmant îi vei schimba și se vor schimba.

28. Dar Tu acelasi ești și anii Tai nu se vor împuțina.

29. Fiii robilor Tai vor locui pământul lor și semintia lor în veac va propasi.