PSALMUL 34

1. Judeca, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strambatate; lupta împotriva celor ce se lupta cu mine;

2. Apuca arma și pavaza și scoală-Te întru ajutorul meu;

3. Scoate sabia și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"

4. Să fie rusinati și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rusineze cei ce gandesc rău de mine.

5. Să fie că praful în față vântului și îngerul Domnului să-i necajeasca. Să fie calea lor întuneric și alunecare și îngerul Domnului să-i prigoneasca.

6. Că în zadar au ascuns de mine groapa latului lor, în desert au ocarăt sufletul meu.

7. Să vina asupra lor latul pe care nu-l cunosc și cursa pe care au ascuns-o să-i prinda pe ei; și chiar în latul lor să cada.

8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veseleasca de mântuirea lui.

9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ție? Cel ce izbăvește pe sărac din mână celor mai tari decat el și pe sărac și pe sarman de cei ce-l rapesc pe el.

10. S-au sculat martori nedrepti și de cele ce nu stiam m-au întrebat.

11. Rasplatit-au mie rele pentru bune și au vlaguit sufletul meu.

12. Iar eu, când mă suparau ei, m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.

13. Că și cu un vecin, că și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; că și cum as fi jelit și m-as fi întristat, așa m-am smerit.

14. Dar împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu batai și n-am stiut; risipiti au fost și nu s-au cait.

15. M-au ispitit, cu batjocura m-au batjocorit, au scrasnit împotriva mea cu dinții lor.

16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viață mea.

17. Laudă-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi laudă.

18. Să nu se bucure de. mine cei ce mă dusmanesc pe nedrept, cei ce mă urasc în zadar și fac semn cu ochii.

19. Că mie de pace îmi graiau și asupra mea viclesuguri gandeau.

20. Largitu-și-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noștri".

21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te departa de la mine.

22. Scoală-Te, Doamne și ia aminte spre judecată mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricină mea.

23. Judeca-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu și să nu se bucure de mine.

24. Să nu zica întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zica: "L-am înghițit pe el".

25. Să fie rusinati și înfruntați deodata cei ce se bucura de necazurile mele; să se îmbrace cu rusine și ocară cei ce se laudă împotriva mea.

26. Să se bucure și să se veseleasca cei ce voiesc dreptatea mea și să spuna pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieste pacea robului Sau!"

27. Și limba mea va grai dreptatea Ta, în toată ziua, laudă Ta.