PSALMUL 41

1. În ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, așa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.

2. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arata feței lui Dumnezeu?

3. Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"

4. De acestea mi-am adus aminte cu revarsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,

5. În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sarbatoare.

6. Pentru ce ești mahnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?

7. Nădăjduieștie în Dumnezeu, că-L voi laudă pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.

8. În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.

9. Adânc pe adânc cheama în glasul caderilor apelor Tale.

10. Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.

11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.

12. Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m-ai uitat?"

13. Pentru ce umblu mahnit când mă necăjește vrăjmașul meu?

14. Când se sfărâmău oasele mele mă ocarău asupritorii mei.

15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"

16. Pentru ce ești mahnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?

17. Nădăjduieștie în Dumnezeu, că-L voi laudă pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.