PSALMUL 9

1. Laudă-Te-voi, Doamne, din toată inimă mea, spune-voi toate minunile Tale.

2. Veseli-mă-voi și mă voi bucura de Tine; cântă-voi numele Tău, Preainalte.

3. Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slabi-vor și vor pieri de la față Ta!

4. Că ai făcut judecată mea și dreptatea mea; șezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.

5. Certat-ai neamurile și au pierit nelegiuitii; stins-ai numele lor în veac și în veacul veacului.

6. Vrajmasului i-au lipsit de tot sabiile și cetatile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.

7. Iar Domnul ramane în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată

8. Și El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.

9. Și a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivita în necazuri.

10. Să nădăjduiasca în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai parasit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!

11. Cantati Domnului, Celui ce locuieste în Sion, vestiti între neamuri faptele Lui.

12. Că Cel ce razbuna sângele lor și-a adus aminte. N-a uitat strigătul saracilor.

13. Miluiește-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmașii mei, Cel ce mă înalți din portile morții,

14. Că să vestesc toate laudele Tale, în portile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!

15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.

16. Se cunoaste Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.

17. Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uita pe Dumnezeu.

18. Că nu pana în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea saracilor în veac nu va pieri.

19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!

20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, că să cunoasca neamurile că oameni sunt.

21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?

22. Când se mandreste necredincioșul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gandesc.

23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strambatate, pe sine se binecuvinteaza.

24. Intaratat-a cel păcătos pe Domnul, după mulțimea mâniei lui; nu-L va caută; nu este Dumnezeu înaintea lui.

25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepadate sunt judecățile Tale de la față lui, peste toți vrăjmașii lui va stăpâni.

26. Că a zis întru inimă să: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.

27. Gura lui e plina de blestem, de amaraciune și de viclesug; sub limba lui osteneala și durere.

28. Sta la panda în ascuns cu cei bogati că să ucida pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.

29. Pandeste din ascunzis, că leul din culcusul sau; pandeste că să apuce pe sărac, pandeste pe sărac că să-l traga la el.

30. În lantul lui il va smeri; se va pleca și va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.

31. Că a zis în inimă lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a față Lui, că să nu vada pana în sfârșit!"

32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înaltă-se mână Ta, nu uita pe săracii Tai pana în sfârșit!

33. Pentru ce a mâniat necredincioșul pe Dumnezeu? Că a zis în inimă lui: Domnul nu va cerceta!

34. Vezi, pentru că Tu privesti la necazuri și la durere, că să le iei în mâinile Tale; caci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.

35. Zdrobeste bratul celui păcătos și rău, păcatul lui va fi căutat și nu se va afla.

36. Împărați-va Domnul în veac și în veacul veacului! Pieriți neamuri din pământul Lui.

37. Dorinta saracilor a auzit-o Domnul; la ravna inimii lor a luat aminte urechea Ta.

38. Judeca pe sărac și pe smerit, că să nu se mai mandreasca omul pe pământ.