Psalmul 50, al lui David

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, și după mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu curățește-mă.

Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ție unuia am greșit, și ce este rău înaintea ta am făcut:

Că să te arăți drept întru cuvintele tale, și biruitor să ieși, când te vor judeca.

Că iată întru fărădelegi am fost conceput, și în păcate m-a născut maica mea!

Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii tale le-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți: spăla-mă-vei, și mai mult decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie și veselie: bucura-se-vor oasele cele umilite.

Întoarce fața ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge-le.

Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și spirit drept înnoiește întru cele din lăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la fața ta, și Spiritul tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Dă-mi iarăși bucuria mântuirii tale, și cu spirit stăpânitor întărește-mă.

Învăța-voi pe cei fărădelege căile tale, și cei păcătoși la tine se vor întoarce.

Mântuiește-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea ta.

Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti laudă ta.

Că de-ai fi voit jertfă, aș fi adus: arderi de tot nu vei binevoi.

Jertfă lui Dumnezeu: spirit umilit; inimă înfrântă și smerită Dumnezeu nu va urgisi.

Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci bine plăcute-ți vor fi jertfa de dreptate, prinosul și arderile de tot: atunci vor aduce pe altarul tău viței.