Din Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil

Se citeste la 26 martie, de Soborul Binevestitorului

Unul și acelasi a descoperit Sfintei Ana că va naste la batranetele ei. Unul și acelasi a hrănit-o în Templu pe Fecioară cea între toate aleasa. Unul și acelasi l-a încredințat pe Zaharia că Elisabeta va naste pe Ioan, Înainte-mergatorul. Unul și acelasi a binevestit Mariei, zicând: „Bucura-te, ceea ce ești plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata ești tu între femei… Vei naste fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui-Preainalt se va chema”. Iar noi acestea stiindu-le și cu credință mărturisindu-le, pe Dumnezeu Il preamarim pentru toate, strigând: Aliluia! (Condacul 4)

Și auzind Fecioară cuvantul îngerului Gavriil, și crezand nesmintit că la Dumnezeu toate sunt cu putință, s-a smerit voii celei de sus, încuviințându-se zamislirii fără de samanta și nasterii fără de stricaciune, prin care ne-a venit mântuirea cea dintru început fagaduita. Iar noi, căutând a urma în credință celei ce a zis: „Fie mie după cuvantul tău!”, laolalta lui Dumnezeu ne plecam și binevestitorului Sau ii graim:

Bucura-te, bucuria minunatelor pliniri;

Bucura-te, caier tainic al cucernicei iubiri;

Bucura-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;

Bucura-te, care-ntaiul I-ai spus Domnului pe nume;

Bucura-te, că primita fuse-a cerului solie;

Bucura-te că Maria zise preasmerita: „Fie!”;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor! (Icosul 4)