Plânsul de duminică seară – Sfântul Efrem Sirul

Că înaintea înfricoșatului Tău Divan, Doamne, stând eu, osânditul, și mustrarea lucrurilor mele și hotărârea Ta cea dreaptă dată mie văzând, care mă leapădă pe mine, ticălosul, de la Sfântă față Ta, în muncile cele nesuferite; și că și cum atunci ai vrea să-mi graiesti mie, eu acum strig cu cutremur și cu lacrimi: Drept ești, prea-drepte Judecătorule, și dreapta este judecată Ta; că dintr-însa nu m-am nedreptățit.

Bunilor, Preasfinților îngeri, picati asupra mea lacrimi, că eu pe sine-mi nu m-am miluit, mila lui Dumnezeu trecând-o cu vederea. Deci cu adevărat după dreptate mă pedepsesc. Când Domnul a pus mila Să înaintea mea, eu, necugetând, nicidecum nu luam în seama aceasta, și cu dreptate acum se întoarce de la mine.

Atunci dar vor grai cu urgie îngerii: Acum nu este vreme de pocăință, ci de răsplătire. Mângâierea acum a slăbit, pocăință și lacrimile sunt nelucrătoare, iar muncile se înmulțesc. Suspinurile cele neincetate nu sunt auzite, ci acum tanguirea este nesfarsita.

Acum du-te și ia-ți răsplătirea cea amară și cumplită a lucrurilor tale, arzând-te că o materie necurată, aprinzând gheena cea nestinsă a fiarei celei neadormite, a viermelui celui amar. Că un fiu al întunericului desfătează-te. Că unul ce ai iubit întunericul cel veșnic, îndulcește-te de fețele cele negre, pentru că ai urât lumina cea de-a pururea vecuitoare. Acolo va fi plânsul cel neîncetat și scrâșnirea dinților cea prea-dureroasă.

Vai mie, vai mie, suflete al meu, ticăloase, gol fiind cu totul de faptele cele bune. Cum vei vedea pe Judecătorul cel nemitarnic, arhanghelii stând și slujindu-i, pamantenii goi înainte stând, toți tremurând de înfricoșatul Scaun al Facatorului tuturor; că judecată fără de mila este acolo celor ce nu au lucrat aici mila.

Vai mie atunci, suflete prea-necajite! Dar nu va fi glas și auzire. Căci toate se vor preschimba în altele, și chipul lor trist, și faptele. Fiindcă al optulea veac il vom începe. Veșnic se vor veseli dreptii, veșnic se vor munci ceilalti. Pentru că pe Dumnezeul tuturor nu L-am veselit. Dar nici acelea nu sunt precum par a fi. Și de lipsa este că de aici să strigam către Dumnezeu și oamenilor să le vestim: Chezasii Tăi sunt Cuviosii.

Vestesc Ție, Doamne, toate, și iartă pe netrebnicul robul Tău. Să nu treci cu vederea ticăloasă mea rugăciune; mâinile mele întinate le întind, să nu mă lepezi pe mine, cel încărcat cu patimi; ci caută spre mine cu iubire de oameni și cu blanda milosârdia Ta.

Pe sine-mi cu dezmerdările de tot m-am spurcat și frumusețea sufletului am necinstit-o. Cugetelor celor trupești am robit și stăpânirea mea cea mai dinâinte am pierdut-o. Pe vrăjmașul l-am ascultat sfatuindu-mă și pe idolii patimilor în suflet i-am închipuit. Poftele pântecelui le-am desăvârșit și stralucirea mintii am înnegrit-o.

În cinste de fiime adevărată fiind, dobitoacelor celor fără de minte m-am asemănat, și frică strasnica și cutremur mă ține pe mine, mai înainte văzând taierea morții venind nearătat asupra tuturor și pe sine-mi fiind neindreptat.

Dintru adâncuri strig către Ține, Doamne, și cad înaintea Ta cu lacrimi: Fii milostiv și iubitor de oameni mie, celui ce spre Tine am nădejdile mele; fa-mă că să scap de urgia osandirii ce va să fie acolo; binevoiește că sufletul meu cel împietrit mult nascator de fapte bune să se arate înaintea Ta; gândurile mele cele neroditoare scutura-le în focul Sfântului Tău Duh; să nu mă tăi pe mine că pe pomul cel neroditor și în focul cel nestins să mă trimiti; să nu mă arati materie și paie ale vapaii iadului, ci că pe niște grau, Dumnezeul meu, baga-mă în hambarul Tău.

Genunchiul inimii mele îmi plec eu, ticălosul, neîndrăznind a căuta la Ceruri; primește rugăciunea gurii celei spurcate, Cel ce ești fără de păcat, unule Ziditorule. Împărat fiind al tuturor și atotputernic, pe împotrivnicul și tiranul Veliar surpându-l, din toate felurile fărădelegilor mele izbăvește-mă.

Praznuiesc îngerii și muritorii văzând întoarcerea mea. Am trecut cu vederea poruncile Tale cele de viață purtătoare; m-am amăgit cu fapte urate; să nu Te îngretoșezi de mine, prea-bunule Stăpâne, izbăvește-mă de robia celui rău și viclean.

Cu frică a inimii Te rog pe Tine, Cel ce cu voia m-ai zidit pe mine de Dumnezeu lucrat și Care cu multe m-ai îmbogățit pe mine în dar; și Care m-ai iubit foarte, încât pentru mine Te-ai întrupat și moarte ai suferit.

Acum nepomenitor m-am arătat eu, ticălosul, de atâta dragoste a Ta, Izbavitorule, cu totul rob facându-mă dezmerdărilor și trupul și sufletul pangarindu-le. Totdeauna strig: Am păcătuit, și de a lucra cele cumplite nu încetez. Acum osândit stau, bunule, ci da-mi mie lăsare răutăților, că un Dumnezeu milostiv și îndurat.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maica lui Dumnezeu, ușa cereasca și chivot, mântuire întemeiată te-am castigat pe tine. Mântuiește, mântuiește-mă, Stapana, în dar.

Legiuni de îngeri în Ceruri de multe ori suspina pentru mine, că nu cumva să răpească fără de veste sufletul meu și să merg în curgerile focului.

Legiuitori Apostoli înfricoșați, șezând pe scaune împreună cu Judecătorul, îngeri cu palose prea-într-armati și înfiorători vor desparti inimile păcătosilor. Atunci se va tangui toată suflarea, că nu vor avea margini, vai, muncile cele cumplite.

Apuca mai înainte pe toate acestea, suflete, urmând tanguirea desfrânatei. Izbăvește-mă atunci, Mântuitorule, de înfricoșată groaza a muncilor celor înfiorătoare. Pe Ține te laudă neîncetat Heruvimii și Serafimii cei ce în patru chipuri se poartă. Cetele cele ceresti slujindu-Ti, Te laudă pe Tine, Treime întru o unime.

Lumina nenascuta ești, Părinte, și împreună fără de început ai pe Fiul Tău, de-a pururea împreună vecuitor ai pe Duhul Tău, Care dăruiești tuturor suflare de viață, că un milostiv, și milosârd, și bun.

Cu rugăciunile Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Apostolilor, ale Cuvioșilor și ale Ierarhilor, primește și glasurile noastre. Părinte mai presus de Ceruri, Doamne, slavă Ție, Căruia Ti se cuvine slavă și stăpânirea, împreună cu Preasfântul, bunul și de viață facatorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Sfântul Efrem Sirul